Viata-i un amalgam de cuvinte corecte spuse unui batran care doreste sa le asculte si sa le gandeasca intr-un mod inedit astfel incat ele sa exprime numai binele si frumosul . Acel batran este acelasi pentru toti si cu siguranta il vom vedea candva . Nu conteaza cand il vom vedea conteaza ce ii vom spune ...
Pe parcursul acestei vietii am trait o multime de experiente care mi-au marcat pe deplin modul de abordare a tuturor problemelor si a personalitatilor intalnite . Am intalnit multe tipuri de oameni . Oameni „buni” , oameni rai si oameni materiali asa le spun eu celora care sunt pe interes ( binenteles ca mai exista si alte tipuri de oameni daca intram in profunzimea subiectului insa nu are rost sa le enumar pe toate ). Dintre cele trei tipuri de oameni cel mai mult ma irita cei materiali .
La toate acestea ma gandeam eu intr-un autocar putin aglomerat ca majoritatea mijloacelor de transport in comun din tara asta . Plecam cat mai departe de locul in care m-am nascut , o comuna uitata de lume si spatiu . In acel loc timpul nu exista , oamenii traiesc si incearca sa ajunga tot mai sus dar au de infruntat tot felul de piedici hilare care intr-un final duc la renuntarea de sine si acceptarea unei realitati tot mai precare .
Eu acum plec spre Bucuresti , am sperante cu privire la acest oras . Recunosc nu toate zvonurile ma indeamna sa cred ca acest oras este magnific insa sper sa fie macar pe jumatate fata de cum mi-l imaginez eu .
Am ajuns !! Dupa un drum de aporape 5 ore ma aflu intr-o statie singur prin multime necunoscand nimic sau pe nimeni in acest oras . Drumul meu era precis fara alte ocolisuri trebuie sa imi gasesc un loc de cazarea grabnic . Am luat primul ziar care mi-a picat in mana si se pare ca norocul mi-a suras am gasit un anunt mic pe prima pagina despre inchirierea unei garsoniere in Militari la Etajul 10 . Nu puteam emite pretentii asa ca am sunat si m-am inteles cu proprietarul , pentru siguranta am platit chiria pe primele 3 luni ( inainte sa vin aici am strans ceva bani eu ii numeam bani pentru zile negre de acolo am avut cum sa-mi platesc chiria si sigurnta pentru urmatoarele 3 luni ).
Despre cartier si oameni nu vreau sa dau multe detalii deoarece nu m-au impresionat cu nimic bun . Rautatea fiind la ordinea zilei . Ce pot spune nu ma simteam ca acasa .
In saptamanile care au urmat mi-am cautat de lucru cu mare interes . Cu banii pe care ii aveam nu ma puteam intretine o perioada lunga de timp , iar specializarea mea in informatica care fie vorba intre noi nu era cea mai buna , ma recomanda petru un post de operator calculator . Ca de fiecare data eu am tintit tot mai sus si iata-ma intr-o sala de asteptare a unei mari companii de IT din Romania ( are sucursala in romana ) avand putine emotii si foarte multe spernate . Convingerea mea cu privire la primirea postului era din ce in ce mai mica , am fost refuzat la alte 3 interviuri si imi ziceam mereu ca va fi ultimul la care particip deoarece ori voi fi acceptat la acest post ori voi pleca acasa cu „coada intre picioare „ ramanand si eu cu o amintire a unei escapade intr-un oras mare .
Cele doua domnisoare care se aflau la receptie imi stirga numele Adrian . Atunci am tras o rasuflare adanca in piept si m-am dus ...
Camera in care am intrat era una destul de luxurianta cu coloane de marmura , o masa mare in centru era rotunda presupun ca era din lemn masiv . Pe scaunul din capatul mesei era o doamna / domnisoara ( nu prea imi dau seama daca este casatorita sau nu ).
Postura ei era armonizata cu mediul in care era , dorea sa fie rafinata si sa fie iubita se citea pe insasi masca pe care o afisa pentru toti oamenii cu care vorbea .
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu